Arhitectura. Interventii asupra edificiului

 

Arhitectura acestei manastiri corespunde in linii mari sec. al XVII-lea. Ghika-Budesti semnala in lucrarea sa existenta unei diferente intre planul acestui edificiu, characteristic secolului XVI-lea si elevatia lui.

Asa cum atesta si documentele, biserica a suferit in veacul al XVII-lea mari prefaceri cand i s-a adaugat un pridvor caracteristic acestei epoci, avand arcade scurte, astazi astupate de zidarie. Aceleasi caracteristici se intalnesc si la decorul exterior. Accesta se compune din arcaturi in semicerc, formate din doua ciubuce in relief alaturate, zidite cu caramizi rotunjite, si peste aceste firide se vede braul obisnuit, cu torul incadrat intre fisuri de zimti. De asemenea atat ferestrele cat si usa au chenarele de piatra frumos sculptata, inspirata de la cele moldovenesti. Tot in veacul al XVII-lea se pare ca au fost refacute si casele egumenesti.

In urma cutremurului din anul 1802, biserica si casele monahale au fost refacute din nou, de egumenul Paisie Sinaitul. Acesta a fost cel care a astupat pidvorul adaugandu-i deasupra cula si a refacut si clopotnita.

 

SECOLUL XX, INTERVENTII ASUPRA ANSAMBLULUI FOSTEI MANASTIRI VARBILA.

 

– La 1970 au fost realizate sapaturi in incinta manastirii pentru realizarea unui dren in jurul bisericii

– La 1973 se intocmea un proiect de cercetare si consolidare realizat de arh. Miclescu.

– La 1975 au fost realizate sondaje arheologice de catre D. Rosetti.

– La 1976 se intocmea proiectul de restaurare si consolidare a fostei manastiri Varbila, faza STE, sef de proiect fiind A.M. Orasanu.

– Pentru turnul clopotnita se propunea restaurarea in forma de atunci, fiind necesare lucrari de consolidare. Se arata ca turnul clopotnita ar fi o constructie mai noua decat ansamblul caselor egumenesti si a bisericii, considerandu-se a fi construit in cursul sec. XIX.

In memoriul de rezistenta, in legatura cu turnul clopotnita se prevedeau o serie de lucrari mai ales pentru zidaria primului nivel, anume teseri de fisuri, subzidiri si ancoraje. Se propunea refacerea esafodului pentru clopote, a sarpantei si a invelitorii. Elementele portante din lemn – stalpii cerdacului – se prevedeau a fi consolidate cu o structura metalica ascunsa.

– La 1977 era realizata cercetarea arheologica de arhg. Ion Chicideanu.

S-au sapat casete in dreptul absidei altarului si pe latura de nord a pridvorului, la exterior, pentru stabilirea cotei de fundare. In interiorul incintei s-au descoperit morminte avand inventar. Pe latura de vest a bisericii s-au descoperit fundatiilie unei constructii, probabil un turn de clopotnita mai vechi.

– 1984 – Proiectul de consolidare-restaurare a bisericii fostei manastiri Varbila, fazele PE+DDE.

In memoriul justificativ al proiectului de consolidare-restaurare al bisericii fostei manastiri Varbila se arata ca o cauza care ar fi putut afecta edificiul ar fi fost posibile alunecari de teren. Afirmatia nu a fost sustinuta de un studiu geotehnic, fiind o presupunere.

Pentru a impiedica posibila alunecare de teren se prevedea realizarea unei sistematizari verticale a platformei prin lucrari de sapatura si de indepartare a terenului aluvionar depozitat in fata laturii de est a bisericii, cu rigolele respective de colectare a apelor. Desi era subliniata necesitatea unei ridicari topografice a incintei fostei manastiri, precum si intocmirea unui studiu geotehnic, se considera ca aceste masuri preconizate erau in interesul unei conservari viitoare a edificiului.

Intocmit

Istoric Irina Pavelet